În ciuda disponibilității diferitelor clase de medicamente pentru tratamentul tulburărilor depresive și anxioase, există o serie de nevoi nesatisfăcute semnificative din punct de vedere clinic, cum ar fi o prevalență ridicată a rezistenței la tratament, a răspunsului parțial, a simptomatologiei subsindromale, a recurenței și a recidivei. Odată cu aprobarea antipsihoticelor atipice, care sunt asociate cu o povară de efecte adverse mai mică decât antipsihoticele tipice, luarea în considerare a utilizării lor off-label pentru tratamentul tulburărilor afective și al diferitelor alte tulburări psihiatrice a devenit o opțiune viabilă. Cu toate acestea, ar trebui să se ia în considerare avertismentul de tip „black box” al FDA din SUA care indică faptul că antipsihoticele atipice pot crește riscul de mortalitate, în special la populația vârstnică cu psihoză legată de demență. Au existat multe conjecturi cu privire la utilitatea acestor medicamente atipice pentru a facilita terapia antidepresivă tradițională, fie în combinație (de la inițierea terapiei), fie ca terapie adjuvantă (în cazul unui răspuns parțial/incomplet). Cu toate acestea, în prezent, dovezile disponibile din studiile randomizate, controlate cu placebo, sunt puține, iar o evaluare formală a raportului risc/beneficiu al utilizării acestor agenți la o populație de pacienți nepsihotici nu este încă posibilă. În calitate de agent reprezentativ din clasa antipsihoticelor atipice, cu un mecanism de acțiune nou și o povară relativ scăzută a efectelor adverse, aripiprazolul reprezintă un potențial tratament interesant pentru tulburările depresive și anxioase. În această trecere în revistă, ne concentrăm pe raționamentul pentru utilizarea aripiprazolului în aceste tulburări. Datele preclinice sugerează că aripiprazolul are o serie de posibile mecanisme de acțiune care pot fi importante în tratamentul tulburărilor depresive și anxioase. Astfel de mecanisme includ acțiunea aripiprazolului la nivelul receptorilor de serotonină (5-HT) ca agonist parțial al receptorilor 5-HT1A, agonist parțial al receptorilor 5-HT2C și antagonist al receptorilor 5-HT2A. Aripiprazolul acționează, de asemenea, ca agonist parțial al receptorilor dopaminei D2 și are o posibilă acțiune la nivelul receptorilor adrenergici. În plus, aripiprazolul poate avea posibile efecte neuroprotectoare. Studiile clinice demonstrează că aripiprazolul poate fi util în tratamentul depresiei bipolare, al tulburării depresive majore, al depresiei rezistente la tratament și, posibil, al tulburărilor de anxietate. Datele clinice sugerează, de asemenea, că aripiprazolul poate avea o încărcătură de efecte adverse mai mică decât celelalte medicamente atipice. Cercetările viitoare pot confirma utilitatea potențială a aripiprazolului în tratamentul tulburărilor depresive și de anxietate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.