Este un proces uimitor. Începem ca niște celule care se dezvoltă într-o ființă umană complexă, cu organe și procese biochimice foarte diferențiate. Priviți creierul cu miliardele sale de celule nervoase și miliardele de conexiuni. Cum se întâmplă acest lucru? Genele noastre controlează modul în care au loc aceste conexiuni. De exemplu, o genă le spune celulelor din retina ochiului să se conecteze cu cortexul occipital până în partea din spate a creierului. Acest lucru permite ca informațiile primite de interiorul ochiului să fie „văzute” de creier. Este nevoie de o conexiune diferită cu alte părți ale creierului pentru a interpreta și recunoaște ceea ce a fost văzut.

Puning sinaptic
Experiențele noastre și ceea ce facem în viața noastră determină modul în care se dezvoltă sistemul nostru nervos. Unele conexiuni sunt necesare, în timp ce altele pot fi eliminate. Timp de ani de zile, termenul „Use it or lose it” s-a referit la abilitățile fizice și la masa musculară, dar acum știm că se aplică și la creier și la cogniție. Încurajăm oamenii, pe măsură ce îmbătrânesc, să rămână implicați din punct de vedere social și cognitiv – cuvinte încrucișate, lectură și activități de grup. Pe măsură ce învățăm, creăm noi conexiuni care ne modelează creierul. Creierul este „plastic” și creează noi conexiuni prin repetarea activităților, practică și învățare nouă. Aceleași concepte se aplică și în cazul reabilitării după un accident vascular cerebral.

Procesul de recuperare
Există mai multe procese care se desfășoară în sistemul nervos în momentul producerii unei leziuni și în timpul recuperării.

  • Rezolvarea edemului: Un accident vascular cerebral acut, o leziune cerebrală sau a măduvei spinării poate fi asociată cu umflături și edeme. Există, de asemenea, modificări chimice complexe care au loc la nivel celular.
  • Rezolvarea diaschizei: Diaschisis (dī-ās’-kĭ-sĭs) înseamnă oprirea rețelelor din întregul sistem nervos. Gândiți-vă la sistemul nervos ca la o rețea electrică. Atunci când cineva are un accident vascular cerebral sau o leziune cerebrală, există părți ale creierului aflate la distanță de leziuni care se află în aceeași rețea. Acestea se închid inițial, dar în timp încep să revină în linie și vedem recuperarea și revenirea funcțiilor.
  • Compensare comportamentală: Aceasta este ceea ce s-a efectuat în mod tradițional în reabilitare. Pacienții învață cum să se lege la șireturi cu o singură mână sau cum să folosească un cuțit basculant. Acestea sunt abilități importante, dar pot duce la nefolosirea brațului sau piciorului afectat.
  • Plasticitate neuronală: Este credința că, chiar și mai târziu în viață, creierul este capabil de schimbare. Dacă o parte a creierului este afectată, o altă parte poate fi capabilă să preia funcția cu o reabilitare adecvată. Dacă cineva își pierde centrul de vorbire din partea stângă a creierului, ar putea fi capabil să folosească partea dreaptă a creierului.

Plasticitate neuronală
Sistemul nervos central (care include creierul și măduva spinării) poate fi reparat după o leziune. Această proprietate se numește plasticitate neuronală. Creierul își remodelează în mod constant modul de funcționare pe măsură ce întâlnește noi cerințe în mediul înconjurător. Atunci când cineva stăpânește o nouă abilitate, fie că este vorba de golf sau de vioară, au loc schimbări în creier ca urmare a practicii repetate pe care o implică faptul de a deveni desăvârșit într-o sarcină. Plasticitatea neuronală stă la baza învățării într-un creier normal și a „reînvățării” în cazul unui creier afectat. Reabilitarea este cheia acestui proces de reînvățare.

Reabilitarea după o leziune promovează reorganizarea creierului. Cu o terapie adecvată care utilizează doza corectă de sarcini funcționale, zone ale creierului care nu au fost implicate anterior într-o anumită sarcină pot fi recrutate pentru a îndeplini această funcție în locul creierului afectat. Cu toate acestea, fără o reabilitare adecvată, această reorganizare a creierului nu va avea loc și pacientul nu va obține cea mai bună recuperare posibilă a funcțiilor. Știm, în urma unor ample studii de cercetare, că este nevoie de sarcini „funcționale” (nu doar de activități aleatorii) pentru a reconfigura creierul.

În timp ce atenția promptă acordată nevoilor de reabilitare este importantă, mulți pacienți au un rezervor de abilități neexploatate și se pot îmbunătăți încă luni sau ani după o leziune sau un accident vascular cerebral. Reabilitarea, practicarea repetată a sarcinilor funcționale, permite recrutarea de noi zone pentru a prelua funcția zonelor lezate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.