Acest capitol urmărește progresul teoretic și empiric în studiul împerecherii umane din ultimele câteva decenii. Primele formulări pre-evoluționiste propuneau că bărbații și femeile erau identici în motivațiile lor de împerechere. Majoritatea erau simpliste, postulând de obicei un singur motiv pentru împerechere: căutarea similarității, echității sau complementarității. Având în vedere diferențele mari între sexe în biologia reproducerii umane, în special faptul că femeile poartă povara fertilizării interne și o investiție parentală obligatorie mai mare, ar fi extraordinar de improbabil ca evoluția prin selecție să nu reușească să creeze strategii de împerechere diferențiate pe sexe. Cercetările empirice din ultimii 15 ani au confirmat în mod robust predicțiile evoluționiste în domeniile dorinței de varietate sexuală, importanței indicilor de fertilitate și importanței aprovizionării cu resurse. Lucrări recente au scos la iveală o latură ascunsă a sexualității femeilor – dorința de a avea parteneri în afara perechii și condițiile în care această dorință este exprimată. Avem acum schițele teoretice și empirice ale unei formulări evolutive a strategiilor umane de împerechere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.